călătorul trebuie să-şi pună întrebarea,oare am urmat calea corectă?Multe drumuri sunt lungi şi întortocheate...pline cu cei care s-au rătăcit.Unii îşi croiesc singuri drum,ghidaţi de soartă,căutând nu un anumit loc,ci un suflet de acelaşi fel.Alţii păşesc împreună,găsind siguranţa în braţele altuia.Unii se abat de la cărare pentru a evita tentaţia.Dar cei care urmează drumul întocmai nu reuşesc să vadă unde i-a dus.Şi adesea sunt prea surprinşi să vadă unde au ajuns.
Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte media, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta in ultima intanta- ludica, torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiintific, posesoare a unei naturi mai curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare, antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta desemnata conventional ca "fiinta universala", in care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva. Parerea mea! De fapt, voiam sa te salut. >:) >:D
<
protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent
de sorginte media, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic
al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care
tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de
orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta in ultima intanta- ludica,
torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic
reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiintific,
posesoare a unei naturi mai curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare,
antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima inflorire a
democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental
care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil
utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii
ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute
indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale
ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului
de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism
amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de
intreaga arborescenta desemnata conventional ca "fiinta universala", in care se regasesc
avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic
hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare
a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina
degradanta a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta
a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene,
pentru a numi doar cateva. Parerea mea!
De fapt, voiam sa te salut. >:)
>:D <